sâmbătă, 22 mai 2010

Cand nu mai intelegi nimic...


Omenirea are nevoie de razboi. Are nevoie de violenta, de amenintari, de tipete si groaza. Are nevoie de indemne, de ura, de patriotism.

Pacea nu aduce omogenitate, egalitate sau liniste. Aduce confuzie si omoara pasiunea. Oamenii sunt goi. Nu vor nimic si bantuie prin viata imbatandu-se si simuland dorinta. Nu mai stim sa ne inclestam mainile ferm. Ne mintim cu sentimente si mila, cand defapt mila simtim doar pentru noi insine. Nu mai stim sa iubim, caci nu stim nici sa uram. Degetele noastre tremura si impartim lumea static in bine si rau.


Mai exista azi oameni care sa aiba atata pasiune, atata patos incat sa se arunce intr-o lupta deja pierduta? Mai exista oameni atat de furiosi si de revoltati incat sa fie in stare sa moara pentru o cauza? Nu. Chiar si mizerabili si nefericiti, noi vream sa traim, ca sa apucam sa mai mancam si sa bem si sa regulam curve, toate astea intr-o monotonie scarboasa, aceea stare de nenorocire in care ne-am afundat si cu care ne-am resemnat.

De ce rusii nu se mai injura cu americanii? De ce naiba nemtii nu mai injura pe nimeni? Mai exista valori de aparat? Mai exista oameni jigniti? Onoarea mai are vreo importanta? Nu, noi suntem ocupati sa "salvam planeta" si animalele si padurile si toate lucrurile care pot constitui o cauza, pentru ca suntem lipsiti de orice fel de repere, de orice dinamism interior.

Nu trebuie sa iubim toata planeta!! De ce naiba am face asta? In primul rand, nu este in natura omului sa iubeasca la intamplare, si orice ar zice, omul se iubeste pe sine cel mai mult. Asa ca de ce se plimba atatea fraze pompoase si ipocrite prin gurile celor care se cred mai presus de instinct? Chiar crede cineva in pace? O doreste cineva? Sincer, nu cred. Oamenii nu doresc nici Raiul, altfel nu s-ar mai ingriji atata de sanatate si nu le-am mai fi atat de frica de moarte. Atunci pe cine incercam sa pacalim? Cautam inconstienti violenta, de aceea se moare in toate locurile si modurile dubioase. De aceea ne uitam la filme de actiune si copiii se cred supereroi.

Trebuie sa ne ascutim ghearele, sa lovim, sa simtim vigoare in fiecare deget. Trebuie sa vedem moarte, ca sa stim ca suntem in viata, ca sa privim asta ca pe un privilegiu, sa nu ne mai preocupe atata viitorul, sa ne recunoastem efemeritatea, sa traim. Nu cu zambete false trimise la intamplare, ci cu multumire interioara, cu o multumire egoista si nesimulata. Sa ne bucuram de oxigenul din plamani si sa intelegem ca fiecare mort din jur reprezinta pentru cei vii o victorie.


Stiu ca daca ar izbugni un razboi mi-as blestema gandurile, m-as judeca dur pentru ele si as incerca sa mi le justific cu argumente tampite. Dar macar ar fi viara... in interiorul meu, in exterior -peste tot- ar fi frica si viata.

AND that's why I hate hippies.

4 comentarii:

  1. Ce bine că scrii ! Eram îngrijorat pentru tine...
    Îmi doresc să ştiu că zâmbeşti...

    RăspundețiȘtergere
  2. "As You Think, So Shall You Be"..poetic, stiu, dar cat se poate de adevarat.
    Toate problemele existente sunt doar produsul mintii noastre. Daca un om nu are o mana, in realitate el doar nu are o mana, insa mintea celorlati sau a lui transforma acesta lipsa intr-o problema. Si e logic de inteles ca si solutiile sunt tot in mintea noastra. Si mai exista un concept general aplicat: nu se poate rezolva o problema cu aceeasi minte care a produs-o. Asta pentru ca mintea producatoare de problema este una tematoare, frustrata si lasa. Violenta este produsul unei astfel de minti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Serban Tomsa: Iti multumesc mult pentru ca iti risipesti secunde pretioase aruncand cate un ochi pe aici...
    Si sa stii ca zambesc, mai ales dimineata, inainte de rasarit...

    Cami: Nu cred ca problemele exista doar in mintea nostra. Acolo primesc intr-adevar o alta dimensiune, unele dintre ele largindu-se pana la obsesii, dar la sursa problemele sunt reale (luand realitatea ca si fondul conecsiunilor dintre fiinte).

    Violenta nu e o problema fictiva sau vreo idee a mintilor intunecate. Ea e un instinct cu care ne nastem, si chiar daca nu ne place asta, este parte din ceea ce suntem. Sunt de acord cu faptul ca violenta trebuie controlata, dar pana la un punct si nu pana la negarea de sine.

    Andrei Ghiorghe: Demonii ma bantuie chiar si in momentele de luciditate deplina... Incep sa ma contopesc cu ei. E bine...

    RăspundețiȘtergere