Am chipuri. Multe chipuri. Mi le smulg grabita la fiecare schimbare de context. O raza de lumina ce se misca tremuratoare, o adiere ce isi schimba directia, o privire ce isi accentueaza intensitatea -toate acestea ma obliga sa port masti. Dar nu sunt masti de carnaval, intelege asta! Sunt masti din mine, construite din tesuturi care, de sine statatoare, au forta, dar nu au forma potrivita pentru a o folosi. Asa ca eu devin artizanul propriilor nevoi. Nu creez masti pentru a ma ascunde, ci pentru a ma prezenta. Omit unele trasaturi, dar tu, cel care ai sapat cu mainile goale, animat de greata fata de mirosul unei pieli dubioase, si care ai ajuns la carnea cruda, sanatoasa si scarboasa, stii ca sunt trasaturi ale mele (si ale tale) ce nu trebuie spuse sau expuse -nu trebuie nici macar acceptate.
Sunt lucruri pe care nu le vedem. Ele nu ne ingrijoreaza. Sunt lucruri pe care le vedem, dar pe care nu le intelegem. Ele ne ucid. Ne-am putea lega la ochi. Dar suntem prea mandri...
Gandirea ne ofera doar intrebari. Multe intrebari. Intrebari ce, odata invitatae in interiorul tau, te vor bantui pentru totdeauna.
Deci nu gandi. Nu te intreba. Nici macar nu privi.
Fa-te mic si cauta-ti fericirea!
:) asa este ... acum as vrea sa fiu atat de mica ... mica de tot, dar sa am o inima care sa creasca de fericire ;p
RăspundețiȘtergereeu ma gandeam la fericirea destinelor mici, dar varianta ta e mai dulce, mai colorata, si mai usor de "inghitit"
RăspundețiȘtergereimi place ca esti inca plina de culoare...
mai tin blogul deschis o vreme, deci ai timp de citit
RăspundețiȘtergerek
Kaos: Imi pun ochelarii.
RăspundețiȘtergere