Pustiu sec de mari nimicuri

Un vant ce duce spre carari
Un vaiet ce te lasa gol
Ate vii, visinii
Suflet mic, fara dor

Dulce intorci o frunza moarta
Doar sa privesti o moarte-ntoarsa
Molusca verde, nebuloasa
Moarte neagra, moarte proasta

Scuipi cuvinte cu ecou
Ceri in gand o coaja roasa
O suprafata, covor nou
Nici un peste prins in plasa...

Nu ma simt in stare sa scriu... Un vid ce produce aceleasi semne de intrebare la nesfarsit... Cand voi innebuni, voi scrie despre elefanti. Iar elefantii mei vor fi cei mai frumosi si cei mai uituci...