Un Noiembrie de bifat

Întrebari

Nichita Stanescu

Traim un prezent pur?
A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva?
Timpul este fara sa fie?
Timpul este insusi Dumnezeu?
Inima mea bate in timp?
Sunetele, mirosurile,
pipaitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului?
Timpul este legat de lucruri?
Timpul este legat de cuvinte?
Gandurile sunt timp?
Timpul este insusi Dumnezeu?
A fi, inseamna timp?
A avea, inseamna timp?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mana sau de buzunar,
de perete...
Ne rugam luand cunostinta
de bataia lor inscrisa pe cadrane...

N-am vrut sa las sa treaca luna fara sa scriu aici ceva, oricat de mic. Traiesc asa cum am facut-o mereu, nu s-au schimbat multe, nu am avut nici o cadere in ultima perioada. Am mestecat viata pur si simplu, fara sa ii simt gustul, fara sa vomez.

Dincolo de aceasta monotonie, imi gasesc o slabiciune. Mi-e frig. In lunile acestea reci, tremur ca o frunza uscata, sfarmata bucata cu bucata de rafalele nemiloase ale toamnei. Bine, teoretic e deja iarna. Dar peisajele isi fac un obicei de a se intinde, de a pleca alungate si nu de buna voie.